Harris Wallmen Abstract Photography

Maşina de trei
Trei mă iubeşte, trei mă găseşte, trei mă ascunde şi mă face să zâmbesc. Trei îmi spune să stau liniştit că totul va fi bine. Şi eu îl cred. Că doar nouă împărţit la trei face trei.


Vremea cicatricelor
Aveam câţiva ani şi vroiam cicatrici, ca oamenii duri, răi, răniţi în bătăliile vieţii. Şi le-am căpătat, dar împreună cu dureri pe care nu le cerusem. Iar cănd am vrut să le returnez, au spus bine, dar cicatricele rămân.

Chip de fier
Am sperat că dacă o să spun tot, o să îmi treacă. Cuvintele nu au vrut însă să se usuce şi să cadă. Au rămas aşa ude, pline de venin şi spaimă. Şi gura mi s-a astupat cu fier.

Mut din nou
Şi iarăşi am vrut să vorbesc. M-au lăsat câteva zile. Iar apoi au schimbat lacătul. Ceea ce m-a ajutat foarte mult. Pentru că mi-am dat seama că multele cuvinte mă ţineau de vorbă şi nu puteam fi atent la mine.

Iala
Nouă, mergeam ca unsă. Îmi plăcea să mă mişc, să dansez, mai ales când veneau tinerii şi trânteau uşa de perete. Apoi am îmbătrânit şi am început să scârţâi. Au pus vaselină pe mine, iar apoi, pentru că nu mai arătam bine, m-au vopsit. Verde. Mi-a plăcut. Dar tinerii recenţi au vrut uşă de fier. Aşa că, în loc să rămân în raiul cantului, am rămas lipită de iadul uşii aruncate la ghenă.

Alte cuvinte
Avea atâtea să ţi spună, dar i lipseau cuvintele. În timp a crescut, a prins curaj, dar cuvintele nu se auzeau, erau mute. Cineva pusese un lacăt peste ele.

Urme
Eu am fost negru, tu galben. După ce nu a mai rămas nimic între noi, după ce am risipit tot ceea ce am avut de risipit, după ce am consumat ce era de consumat, în loc să ne despărţim, ca două culori decente, am rămas lipite una de cealaltă, într-un joc bezmetic, înţeles numai de bătânul Merlin.

Instrumentarul lui Lucifer
Satana e chirurg. Dacă vede că eşti om, pune mâna pe lupă, şi atunci te deformezi. Dacă iubeşti, pune mâna pe briceag şi taie în carne vie cu gelozii, cu nesiguranţe şi frici. Dacă te rogi, are nişte cleşti cu care te trage afară şi îţi aduce aminte că vrei o casă, o maşină şi multe haine frumoase. Dacă eşti bogat, te lasă în pace.

Fereastră ferecată
Puteam privi afară prin metalul rece, dar eram prizonier. Prizonier pe veci. Dumnezeu mă lăsa să îi văd creaţia, dar ca un înger încarcerat, nu aveam acces la ea. Şi atunci am încremenit şi eu în veşnica aşteptare.

Tristeţea dintre noi
Eu nu vreau să spun, tu nu vrei să recunoşti. Şi aşa mergem amândoi mai departe. Cu ochii mijiţi, pentru a vedea adevărul, dar pentru a nu-l spune niciodată.

Râuri de fier
Şi va veni o zi în care râurile vor îngheţa, pământurile vor arde şi oamenii, aşa cum îi ştim, vor dispărea. Dar nu vă fie frică. Vom fi bine în altă parte, într-un univers cum nu s-a mai văzut sau imaginat.

Papucii lui Bob
Bob merge în sus. Pe scări murdare, soioase, papucii lui nu lasă urme. Sunt foarte uşori. Îi duc sus, tot mai sus. Până când nu se mai vede nimic.